de
Ramona LOZNIANU Postat la: 24.12.2011
17:00 Ultima actualizare: 24.12.2011
18:00 
CRACIUNUL INTERBELIC. Ce-si doreau copiii de la Mos Craciun în urma cu 80 de ani: "fluturei de turta dulce cu polen de zahar pe aripioare, bombonele, usi de zahar, portocale"
"Mos Craciun! Ce cuvânt magic! Si Lizica închide ochii si îl vede. E batrân, batrân si gârbovit ... Dar sacul lui? Ce minunatie! E încarcat cu tot felul de jucarii. Sunt atât de multe, încât nu au mai încaput si mosul le-a atârnat pe afara. Si toate astea numai pentru copiii cuminti. Pe cei obraznici el nu-i iubeste si câteodata, în loc de daruri, le aduce câte o varguta. Mos Craciun mai are si un pom în brate, dar îl duce acolo unde sunt copii mai multi. Lizica e singura si ei îi pune întotdeauna toate darurile sub perna".
Acesta este începutul uneia dintre zecile de povesti care umpleau paginile revistelor dedicate copiilor în perioada sarbatorilor de iarna cu aproape 80 de ani în urma.
Rasfoindu-le, ai sentimentul normalitatii, care avea sa dispara în câtiva ani si sa ramâna mut pentru aproape jumatate de secol. Timpul parea ca are rabdare din nou, dupa ce lumea se departa, cu fiecare an care trecea, de amintirea Razboiului cel Mare si se îndrepta catre un viitor care parea mai bun.
Copiii anilor '20- '30 asteptau Craciunul cu nerabdare, cu emotie si speranta, îi scriau scrisori lui Mos Craciun, care aducea, pe lânga daruri, si bradul împodobit, erau încurajati sa îi ajute pe cei nevoiasi, mergeau cu Steaua si vesteau nasterea lui Hristos, apoi cu Plugusorul si cu Sorcova.
Fluturei de turta dulce, ghetute, tren blindat cu roate ...
Marile bucurii ale celor mici erau si în acele vremuri dulciurile si jucariile. Acestea erau cadourile pe care si le doreau si sub brad sau sub perna, acolo unde nu exista un pom împodobit. Cei mai norocosi primeau si îmbracamite: "haine si cu caciulite, platonase, pantofiori, chiar si ghete". Copiii îsi doreau si carti si se pare ca le preferau pe cele "frumoase si cu poze".
Cu câteva zile înainte de Craciun, copiii visau la closti si cocosi de ciocolata, magarusi sau fluturei de turta dulce cu polen de zahar pe aripioare, bombonele, usi de zahar, portocale. Baietii îsi imaginau cum se vor juca cu caii de lemn sau de pâsla, cu trâmbitile vopsite cu ros, cu o armata de pitici, soldati de plumb si tunuri, argintate sabioare si armonici mici ori trompete sau jucarii mecanice. Fetitele se îmbujorau cu gândul la papuselele de cristal sau la cele puse-n cutiute ori la jucariile de plus cu care vor juca.
Cu timpul, copiii au început sa-si doreasca si tren blindat cu roate, vapor cu o elice, soldati bine echipati, avioane mici de tabla, pusti de tras la tir cu ele, tunuri mari, cu doua roate, vaporase lungi, cu cosuri, mingi de-orisice culoare, trenuri mici mergând cu aburi, masinute cu motoare, tancuri si mitralier, cal cu sea pe el.
Cadourile de Craciun nu erau singurele pe care le primeau. La oras, cel putin, copiii primeau daruri si de Anul Nou, în general de la membrii apropiati ai familiei. Revistele vremii consemneaza preferinta acestora pentru soldati, biciclete, aparate de fotografiat sau ceasornice de buzunar.
Cartile erau considerate unul dintre cele mai potrivite cadouri pentru cei mici. "Cel mai frumos si nimerit dar de Craciun nu poate fi decât o carte! Între cele mai bune care s-au scris pentru copii, sunt si acestea patru, pe care le recomandam calduros micilor nostri cititori - Zâna cea mica, Flori si fluri, Povestiri în versuri, Verde Împarat". O recomandare facuta în 1925, de Universul Copiilor.
La fel ca si acum, comerciantii nu puteau rata momentul sarbatorilor de iarna pentru a-si creste vânzarile, numai ca invitatia de a cumpara se facea pe alt ton.
"Copii buni si silitori! Rugati pe parintii vostri ca la Sfintele Sarbatori si Anul Nou, sa va cumpere un ceasornic de mâna bratara sau de buzunar eftin si frumos cu mersul garantat în scris 3 ani de la Ceasornicaria PAX din Calea Grivitei unde se gasesc si instrumente muzicale". Aceasta reclama aparea în numarul special de Craciun din 1926 al unei reviste pentru copii.
Alte daruri recomandate din intermediul reclamelor era "caseta de economie din metal cu dispozitiv care marcheaza monede de lei 10 si se deschide automat numai la lei 1000", "Calculatorul aritmetic intuitiv" pentru cursul primar, gradini de copii, familii, datorit cunoscutului institutor primar VP Dumitrescu", care i-a fixat "pretul de vânzare de lei 100, adica mai putin decât costa cea mai subreda jucarie de sarbatori", precum si "lampa electrica de buzunar cu Magneto inepuisabil, o mica uzina în buzunarul vestei Pretul 597".
Olguta îi scrie lui Mos Craciun, îngrijorata ca nu stie adresa
"Domnule mos craciun,
Sa stii ca am fost cuminte tot anul, n-am facut niciun rau si ne-am mutat pe strada rozelor No18, în poarta este chiar statia de tramvai.
Te astept cu drag si sa-mi aduci si niste soldati de plumb, cum are si puiu lu domnu Ionescu. Si mai vreau sa-mi aduci si niste carti cu poze.
Cum este în cer? Sa vii mai devreme, când nu dorm, ca sa te vad.
Sa vii sanatos si te astept, la revedere Olguta Petreanu.
Tine minte adresa mea: strada Rozelor no18
Adresa: domnului mos craciun în cer"
Desi este o fictiune, scrisoarea plina de greseli a Olgutei vorbeste despre candoarea si credinta sincera a copiilor în Mos Craciun, dar si despre dorinta întretinerii acestei iluzii de catre cei mari, pentru ca scrisoarea ajunge în mâinele directorului oficiului postal, care îi cumpara Olgutei toate cadourile si i le trimite prin posta. "Mititica si draguta Olguta, Am primit scrisoarea ta si tot ce m-ai rugat îsi trimit prin posta, ca eu nu pot veni fiind tare batrân. Mos Craciun din cer".
Revistele vremii publicau si scrisori reale. "Mos Craciun, toti suntem cuminti: ascultam pe Doamna ca si pe parinti. La masa stam frumos, iar seara ne culcam devreme si, între noi, la joaca, rar ne certam. Îti scriu toate astea ca sa stii când umbli cu daruri sa vii si la noi. Noi te asteptam ca pe Dumnezeu. Mos Craciun, draga, zau, nu ne uita", îi scria lui Mosului, în 1935, Ana C. Tudor din clasa a II-a primara.
Interesant este faptul ca atât în textele de fictiune, cât si în cele reale, venirea lui Mos Craciun si darurile primite de la acesta erau asociate divinitatii. Bradul împodobit venea tot de la el. "Doamne! Cât ai fost de bun! Ne-ai dat ce-am vrut si, înca, Braduletul de Craciun!". "Ia te uita, fratioare,/Ce frumos e luminat/Cu bomboane, jucarioare/Nuci si mere-i încarcat".
În perioada dintre cele doua razboaie, împodobirea bradului de Craciun nu devenise înca un obicei foarte raspândit, iar în zona rurala cu atât mai putin, pentru ca aici acesta era asociat cu obiceiurile de nunta si înmormântare.
"Mos Craciun de-asta data, va veni-n aeroplan"
Mosul copiilor din perioada interbelica cobora din cer, pentru ca acolo locuia. Este imaginat coborând dintre nori, însotit uneori de îngeri, cu o desaga plina de daruri si un brad împodobit. Prezenta sa în casele sarace se pare ca era o raritate.
"Mos Craciun! Ce bucurie!/ Noi atâta te-am dorit!Dar, în asta saracie,/Nu credeam sa fi venit!//Tu ce stai, în Cer, cu sfintii,/ Spune, draga Mos Craciun,/Cu copiii si pariintii/De ce esti asa de bun/ Vezi, asa mi-e meseria/De copii sa îngrijesc/Sa-si primeasca bucuria
/De-a Domnul cel ceresc".
Cu timpul, chiar daca cobora tot din cer, Mosul se folosea de cuceririle tehnicii. "Odinioara, Mos Craciun venea încet, domol, pe jos,/Ca sa ne-aduca jucarii si dragi obiecte de folos/Azi, însa, vine-n chip grabit, cu avionul prin vazduh, /Pe cos ne svârle jucarii si pleaca iute ca un duh!".
Cu alte cuvinte, Mosul trebuie sa tina pasul cu vremurile, sa se civilizeze. "Mos Craciun va veni si-n anu-acesta ca si în trecutul an/Însa cred ca de-asta data, va veni-n aeroplan/ Fiindca a vazut si dânsul si si-a dat seama în data/ Ca acum întreaga lume e foarte civilizata/Si nu sade tocmai bine, ca sa vie pe pamânt/Cum venea mai înainte pe un nor împins de vânt". Versurile sunt semnate de Georgescu Teodor, elev în clasa a IV-a.
"Spre orfani deci sa trimiteti gândul vostru-n orice clipa"
Dincolo de povestirile cu Mos Craciun, poeziile în ton cu sarbatorile care se apropiau, scrisori sau idei de cadouri, revistele dedicate copiilor din perioada interbelica faceau apeluri umanitare pentru ajutorarea celor nevoiasi. Retorica acestora era destul de complexa, utilizându-se atât apeluri directe, cât si mesaje învaluite în textele publicate.
"Sarbatorile se apropie si cu ele odata bucuria copiilor cari asteapta pe Mos Craciun cu daruri si voie buna. Dar vai, sunt si micuti pe lumea asta ce s-ar simti veseli sa aiba de sfintele sarbatori macar îmbracamintea si hrana pe care copilasii mai fericiti o au din belsug în fiecare zi. […] Hainute, ghetute, jucarioare ce nu le mai trebuie sau le mai trebuie prea putin, orice daruri pentru copilasii pâna la 4 ani, sume mici de bani, modeste cantitati de zahar, gris, tapioca, bomboane s.a. se primesc la d-na Caragea, strada Basarabiei 14. Dragi copii cari aveti asigurata bucata zilnica de pâine, dati o firimita pentru acei ce asteapta plini de nadejde, sosirea Craciunului".
Acesta este apelul publicat de Universul Copiilor în 1925, care este reluat, usor modificat, si în anii urmatori. Numele celor care faceau donatii era publicat în revista, iar mai târziu apareau chiar pozele acestora.
Copiii capitan Mihail: 3 bucati de îmbracaminte, 4 jucarii, bomboane, gris, zahar
D-ra Lizica Obedenaru: 5 bucati îmbracaminte, gris, zahar
Copiii D-nei Chiru: 7 bucati îmbracaminte
Dinu Greculescu - 200 de lei
Nora si Nicu Polipu: smochine, tapioca, biscuiti, cacao, gris, zahar
Uneori, apelul era facut în versuri. "Când taticul vostru vine încarcat cu cele bune/ Cu hainute, cu ghetute, cu bomboane si alune/ Si când plini de bucurie voi primiti ce v-a lipsit,/ Va gânditi oare ca-n lume, amarât si urgisit/ E-un întreg popor de îngeri, copilasi murinzi de foame,/Cari cersesc în van iubirea unui tata, unei mame?/Spre orfani deci sa trimiteti gândul vostru-n orice clipa (...)/ Iar când soarta va aduce fie-un cât de mic prisos,/Dati din el fara mustrare" (Catre copiii bogati).
Alteori, era utilizata conventia scrisorii catre Mos Craciun: În atâtia ani de-a rândul/ Mi-ai citit în taina gândul/ Si în noaptea de Craciun/Mi-ai trimis un înger bun/Si la patul meu caldut/ Si-n pantoful meu micut/Mi-a pus cai si sanioare/Albe oi si caprioare,/Jucarii nenumarate (...) Si copiilor saraci/ Si mai fa-le o bucurie:/ Scapa-i zau de saracie;/ Da-le haine, da-le foc,/ Saniute pentru joc/ Pâine sa le pui pe masa ..." (Scrisoarea unui copil bun catre Mos Craciun).
View the original article here
Sursa foto: The Daily Mail
Bianca Dragusanu a pierdut spiritul Mosului petru ca ea niciodata nu a fost rasfatata cu prea multe cadouri.Se pare ca anul acesta, iubitul ei a avut grija ca Mos Craciun sa fie mai darnic ca anii trecuti pentru asistenta pacatoasa.“Eu nu am crezut niciodata în Mos Craciun. La mine nu a venit niciodata Mosul, nici [...]]]>
Din cauza „pomului de Craciun” un britanic va sta 18 luni dupa gratii
