Afla Despre ...: Evolutia femeii in societate

Statutul femeii a variat considerabil de la o societate la alta. Femeile au avut, inca din antichitate, in societatea si viata politica a statelor europene, un statut si functii subordonate.

Statutul femeii a variat considerabil de la o
societate la alta. Femeile au avut inca din
antichitate, in societatea si viata politica a statelor europene,
un statut si functii subordonate.

In antichitate, majoritatea oamenilor isi castiga existenta din
agricultura, care era de fapt o afacere de familie. Cel mai
cunoscut loc de munca pentru femei era cel de menajera.
Casatoria era o componenta importanta a sistemului economic si
social al lumii antice.

Cu exceptia barbatilor din Atena, care puteau amana casatoria
pana la varsta de 30 de ani, restul - atat femei cat si barbati -
se casatoreau putin dupa varsta pubertatii.

O femeie singura isi putea gasi de lucru intr-un templu sau ca
servitoare intr-o casa.

Un barbat singur putea sa-si procure hrana, dar nu prea avea
timpul necesar sa si-o prepare sau sa-si confectioneze hainele.
Viata era grea si moartea pandea la fiecare colt, ca atare pentru
supravietuirea societatii era necesara o rata ridicata a
natalitatii.

Femeile in Egiptul
antic

Pozitia sociala a femeii in Egiptul antic era
determinata in mod decisiv de pozitia tatalui sau a sotului, insa
ea avea drepturi egale cu cele ale barbatului.

Chiar daca barbatul era considerat capul familiei, femeia era
tratata mult mai bine comparativ cu celelalte civilizatii antice:
egiptencele aveau mai multa libertate, mai multa putere si mai
multe drepturi.

Femeii ii era permis sa ocupe orice pozitie in ierarhia sociala
si putea chiar sa conduca tara.

Avand dreptul sa detina cladiri si proprietati,
femeile nu erau dependente de sotul lor din punct de vedere
economic. Ele aveau dreptul sa imprumute bani, sa semneze
contracte, sa intenteze divort si sa apara in tribunal ca martori.
Bineinteles, ele aveau si responsabilitatile ce decurgeau din
aceste drepturi.

Necunoscandu-se nici o forma de ceremoniere a casatoriei din
acea vreme, se presupune ca barbatul si femeia deveneau sot si
sotie atunci cand hotarau sa traiasca sub acelasi acoperis, iar
divortul era un fapt obisnuit asemenea recasatoririi.

Barbatii se ocupau frecvent de politica si de problemele
administrative, in timp ce femeile ramaneau acasa pentru a avea
grija de copii si de gospodarie. Ele preparau mancarea, dar
confectionau si articolele de imbracaminte.

Femeile in Roma
antica

In legislatia romana, dupa casatorie, femeia trecea de
la autoritatea tatalui la cea a sotului. De abia in
secolul I i.e.n., femeile romane au inceput sa aiba o mai mare
libertate.

Femeilor romane nu le era permis sa detina afaceri proprii. Dupa o
lunga perioada de timp, in care femeilor nu le-au fost permise nici
macar sugestiile, barbatii au inceput sa fie interesati de opiniile
si sfaturile nevestelor.

Roma Antica

Femeile ce apartineau familiilor instarite nu erau nevoite sa
lucreze, munca fiind rezervata sclavilor si claselor inferioare.

Principala ocupatie a femeii era ingrijirea
casei si cresterea copiilor, insa femeile sarace erau nevoite sa si
munceasca pentru a putea trai. Femeile sclave lucrau ca servitoare
sau ca menajere personale ale doamnelor din clasele superioare.

Femeile in Grecia
antica

In Grecia antica, femeile erau considerate fiinte
inferioare, cu un nivel de inteligenta putin mai ridicat
decat cel al copiilor. Filosofii credeau ca femeile aveau emotii
puternice si minti slabe. Din acest motiv ele trebuiau protejate de
ele insele.

Fiecare femeie avea un gardian (sotul, sau cel mai apropiat
barbat nascut in familie) care detinea controlul asupra vietii
ei.

Ea putea sa detina imbracaminte, bijuterii, sclavi
personali si putea sa achizitioneze lucruri marunte,
necostisitoare. Cetatenia ii oferea femeii dreptul de a se casatori
cu un barbat, dar nu-i oferea nici un drept politic sau
economic.

Grecia Antica

Varsta medie de casatorie a fetelor din Atena era de 13-14
ani, pe cand a barbatilor era in jur de 30 de ani.

Datoria nevestelor era sa nasca copii legitimi si sa aiba grija
de casa. Ele ieseau in afara casei, doar foarte rar si numai
insotite de catre sclave, cu ocazia participarii la diferite
festivaluri sau funerarii. Despre o femeie vazuta singura pe strada
se credea ca este sclava, prostituata sau concubina.

Femeile in Evul
Mediu

Femeile Evului Mediu au fost renumite ca sotii, mame si
calugarite (femei ale bisericii), dar au mai fost cateva
care s-au indepartat de traditiile acelor vremuri; acelea au fost
scriitoarele, poetele, educatoarele si chiar cele care au practicat
vrajitoria.

In intregul Ev Mediu situatia femeii era intr-o umbra deasa si
grea a pacatului originar. Femeile erau vazute ca fiind inferioare
barbatilor si nu se bucrau de afectiunea lor. Biserica le invata pe
femei ca trebuie sa fie ascultatoare si supuse tatilor si
barbatilor lor.

La oras, femeile aveau o varietate de ocupatii:
faceau comert, coceau paine si torceau. Atat femeile casatorite cat
si cele necasatorite erau nevoite sa munceasca pentru a trai si de
multe ori ele lucrau in mai multe locuri, deoarece erau platite mai
putin decat barbatii.

Proprietarii, fie ei barbati sau femei erau figuri importante in
societatea medievala iar o femeie nemaritata proprietara avea
drepturi egale cu cele ale unui barbat.

Ea putea sa-si faca testament si avea drept de semnatura. Dar
din momentul casatoriei, ea ii ceda pamantul si drepturile sotului
ei. Doar la moartea lui avea dreptul la o treime din pamant, pentru
a se intretine.

De cele mai multe ori, casatoria nu
era alegerea femeii, ci era mai degraba determinata de
vointa parintilor.

Inca de la o varsta frageda, fetele erau obisnuite cu gandul ca
se vor casatori si erau invatate cum sa devina neveste bune pentru
viitorii lor soti: sa le faca pe plac si sa le creasca copiii. Era
de neconceput pentru o femeie sa-si urmareasca propriile idealuri
sau sa aiba dorinte, acestea fiind privilegiile barbatilor.

familie

Femeia trebuia sa aiba grija de barbat si
de copii

Femeile erau crescute pentru a
se marita, unica lor alternativa fiind intrarea intr-o
manastire de maici. Femeile puteau fi date la o manastire de catre
propria familie, dar puteau intra si de bunavoie, indiferent de
varsta.

Pentru multe femei manastirea era locul in care scapau de
saracie, in care li se oferea oportunitatea de a avea o viata
pioasa, de a obtine o educatie si anumite responsabilitati care le
erau refuzate in lumea exterioara.

Calugarita

Femeile se refugiau la
manastire

De abia
spre sfarsitul secolului al
18-lea, in
societatea burgheza s-au facut auzite si primele voci care
revendicau drepturi egale pentru femei. Acest lucru a avut mai
multe cauze. In primul rand, Declaratia Drepturilor Omului,
elaborata pe baza dreptului natural in Franta si Statele Unite, au
facut ca si femeile sa emita pretentia unor drepturi
egale.

Prin dezvoltarea activitatii
capitaliste de productie, locul de munca si cel de domiciliu au
devenit entitati din ce in ce mai diferite.

Societatea burgheza nu permitea
femeilor sa devina concurente directe in cadrul procesului de
productie. Ele erau excluse de la multe decizii de ordin economic,
politic si chiar si privat.

Femeile aveau posibilitati
limitate de educatie, nu dispuneau de bunurile lor, nu
puteau semna contracte si nici nu puteau sa lucreze fara
consimtamantul sotului lor. In divorturi si in hotararile
judecatoresti cu privire la custodia copiilor, femeile erau
dezavantajate in mod clar.

In acelasi timp, femeile care
munceau primeau cele mai mici salarii si erau exploatate la
maximum. Aceasta situatie generala a constituit sursa din care s-au
nascut primele revendicari publice pentru dobandirea de drepturi si
posibilitati egale pentru femei.

Franta - 'Declaratia drepturilor femeii si
ale cetatencei'

Femeile au jucat un rol important in
procesele de schimbare sociala din Franta secolului al
18-lea.

Revoltele care izbucneau in Franta pe timpul
foametei erau conduse in mod traditional de catre femei. Multe
femei au luptat cot la cot cu barbatii lor pe baricade, in timpul
Revolutiei Franceze. Totusi, dorinta lor de a fi considerate
egalele barbatilor nu s-a implinit. Femeile au ramas in afara
drepturilor proclamate.

Acesta a fost contextul istoric in
care scriitoarea Olympe de Gouges a formulat
'Declaratia drepturilor femeii si ale
cetatencei'.

Olympe Gouges

Olympe
Gouges

Documentul este inspirat puternic
din 'Declaratia
drepturilor omului si ale
cetateanului',
proclamat in anul 1789. Ceea ce este revolutionar in continuturile
acestei Declaratii este implicarea consecventa a femeii in
formularile si articolele legii: 'Femeia are dreptul sa
urce pe esafod. La fel, ea trebuie sa aiba dreptul sa se
urce la tribuna pentru a se adresa multimii.'

Olympe de Gouges a trimis aceasta
declaratie Adunarii Generale spre ratificare, dar a
zacut multa vreme neobservata prin arhive, nefiind inclusa pe lista
oficiala a documentelor vremii. De abia odata cu aparitia miscarii
feministe ea a fost redescoperită si confirmată in statutul ei de
document istoric unic si valoros.

In 1848, in localitatea Seneca
Falls din statul New York (SUA), Elizabeth Cady Stanton si Lucretia
Mott au organizat o conferinta pe a carei ordine de zi s-a aflat
pentru prima data discriminarea femeilor.

Majoritatea femeilor de la acea
intrunire se implicase deja mai inainte in miscarea pentru
drepturile negrilor. Miscarea anti-sclavagista a ascutit constiinta
femeilor care si-au dat seama ca si ele erau
discriminate.

Adeptele miscarii pentru
drepturile femeii cereau, printre
altele:

- dreptul de a dispune de
proprietatea si veniturile proprii;

- dreptul de a primi custodia
copiilor in cazul unui divort;

- posibilitati mai extinse de a le
si aproba divortul;

- drepturi legale si economice mai
bune pentru femeile divortate;

- acces sporit la educatie si
activitati profesionale;

- dreptul la
vot.

Cu toate ca 'Declaration of
Sentimen' cat si autoarele ei au avut de indurat in cele ce au
urmat remarci sarcastice si interpretari nedrepte, acest moment
constituie inceputul miscarii feministe din SUA, care a intrat in
lupta pentru impunerea drepturilor femeii mult mai devreme decat
cele de pe continentul european si care a detinut cu siguranta o
functie exemplara.

'Prima miscare
feminista'

Miscarea
Feminista

Primele incercari ale
miscarii feministe, aparute pe parcursul secolului al
19-lea, au fost de a ameliora situatia femeilor in domeniul civil
si sa devine mature legal (divort, custodie, desfiintarea
statutului de fiinta superioara a barbatului in casnicie
etc).

Prima miscare feminista a insistat din ce in ce mai mult asupra
dobandirii dreptului de vot. Feministele s-au asociat in
organizatii proprii, autonome sau partial autonome. Aceste femei
care s-au impus pe firmamentul vietii publice pot fi impartite in
trei categorii distincte: moderatele, radicalele si
socialistele.

Moderatele
- este vorba de
o grupare eterogena de asociatii de femei, ale caror membre
incercau sa impuna anumite schimbari intr-o mai mica masura sau
treptat, in cadrul societatii burgheze preexistente.

Radicalele - aceasta
era o categorie relativ restransa de burgheze care se impuneau
pentru o transformare radicala a societatii. Ele au fost forta
motorie principala a luptei pentru obtinerea dreptului de vot la
femei. Aceste femei sustineau din rasputeri egalitatea dintre sexe,
femeile trebuind sa dispuna astfel de aceleasi drepturi ca si
barbatii.

Socialistele -
aceasta era gruparea femeilor organizate in mod relativ autonom in
jurul miscarii socialiste si, mai tarziu, al miscarii comuniste.
Revendicarile principale ale femeilor socialiste corespundeau
revendicarilor socialiste mai generale de dupa desfiintarea
diferentelor dintre clase si a proprietatii private asupra
mijloacelor de productie.

Cele mai importante
revendicari politice ale feministelor, mai ales dreptul de vot, au
fost pana la urma solutionate.

Dupa incheierea celui de-al Doilea
Razboi Mondial, atentia societatii s-a concentrat din nou asupra
familiei si maternitatii, soldatii deziluzionati intorsi din razboi
trebuiau ingrijiti, scaderea ratei natalitatii trebuia compensata.
De abia 60 de ani mai tarziu au fost reluate ideile generatiei
bunicilor noastre.

'8 martie' - Ziua Internationala a
femeii

8 martie a fost proclamata Ziua
Femeii

In anul 1977,
Adunarea Generala a ONU a proclamat - printr-o rezolutie - Ziua
Natiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor si Pace
Internationala.

O sarbatoare a femeilor,
recunoscuta international, dar fara a se preciza o zi anume, a fost
hotarata inca din 1910, de Internationala Socialista reunita la
Copenhaga.

Dupa primul razboi mondial
Adunarea Generala a ONU a fixat data de
8 martie ziua
internationala a femeii.

Femeile au inceput din nou sa demonstreze pentru drepturi
egale si dreptul de vot al femeilor.

Urmatorul pas in instituirea unei
zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, in 1975, de catre
ONU, a Anului International al Femeilor si declararea perioadei
1976 - 1985 ca Deceniu ONU pentru conditia femeii.

Secolul 20, situatia femeilor se
amelioreaza treptat

Acest lucru s-a intamplat prin modificarea constitutiilor
nationale si prin elaborarea unor declaratii si documente
internationale.

In multe tari au fost
desfiintate limitarile juridice, astfel incat femeile au capatat acces la
educatie, la sistemul sanitar si au putut sa participe si ele la
viata politica. In ciuda acestor fapte s-a vazut ca drepturile
femeii nu sunt intotdeauna garantate, indiferent de contextul
cultural.

Victorie! Barbatul, la
picioarele femeii... dar nu peste tot in lume

Actele de incalcare a drepturilor
femeii sunt rezultate directe ale uzului de violenta. Cel mai important drept al omului, dreptul la
viata si la integritate corporala, este de foarte multe ori refuzat
femeilor din intreaga lume.

In
Arabia Saudita, cea mai traditionalista dintre
tarile arabe, femeile n-au inca drept de vot, n-au voie nu numai sa
conduca o masina, dar nici macar sa mearga pe bicicleta. In
autobuze, au locuri rezervate in spate, separat de ceilalti
calatori, iar
interactiunea cu barbati
e considerata generatoare de
promiscuitate si trebuie evitata cu orice pret.

In lume, multe femei sufera inca de pe
urma discriminarii

Desi emanciparea femeii nu
este finalizata, caci
discriminari continua sa existe, si desi inca exista societati in
care femeile suporta tratamente umilitoare, ele fiind obligate sa
accepte casatoria sotului si cu alte femei, in acelasi timp, sau sa
fie supuse pana la moartea barbatului, in majoritatea societatilor
moderne aceasta schimbare s-a produs intr-un timp destul de scurt,
dar eficient, iar lupta pentru perfectionarea egalitatii continua
sa fie purtata in fiecare zi, prin infiintarea organizatiilor
impotriva violentei in familie si prin emiterea de noi legi tot mai
specifice si explicite ce protejeaza femeia casatorita si le pun în
vedere sotilor ca o nevasta nu este o achizitie.

Cu toate ca, probabil, vor
mai trece multe secole pana ce barbatii vor accepta la nivel global
egalitatea dintre ei si sotiile lor, in majoritatea societatilor
evoluate mentalitatea s-a schimbat in general radical, astazi
opinia publica privind agresarea unei femei, fie ea chiar si
propria nevasta, ca un act barbar, lipsit de onoare si
injustificabil.

Citeste si 'Femei care au facut
istorie'

Martie e luna tuturor femeilor, dar Apropo.ro iti
propune sa o cautam pe EA, pe acea femeie talentata, frumoasa si
inteligenta. De aceea, va propunem zilnic, timp de 4 saptamani,
perspective diferite, Apropouri la particularitatile
feminine atat de speciale.

Cu aceasta ocazie avem si un concurs cu premii: inscrie o
femeie remarcabila in top in perioada 1-31 martie si poti castiga
Notebook Lenovo Thinkpad Edge 15 de culoare rosie, o crema Juvena
si 2 parfumuri 212 VIP Carolina Herrera.