Satelitul de observare Glory, construit pentru a-i ajuta pe cercetători să înţeleagă mai bine efectele Soarelui şi aerosolilor asupra climei terestre, nu a putut să ajungă pe orbită, vineri, din cauza unei probleme tehnice apărute în momentul separării sale de racheta purtătoare, a anunţat NASA.
'Carena nu s-a separat iar vehiculul nu a avut o viteză
suficientă pentru a atinge orbita programată', a declarat
un responsabil NASA pentru postul de televiziune al agenţiei
spaţiale americane.
'Nu dispunem de niciun indiciu care să explice motivul pentru
care nu a avut loc această desprindere', a adăugat aceeaşi
sursă.
NASA va susţine o conferinţă de presă pe această temă la ora
12.30 GMT.
Satelitul a fost lansat de la baza aeriană Vandenberg din
California, la bordul unei rachete purtătoare Taurus-XL, vineri, la
ora 10.09 GMT, dar NASA a anunţat foarte repede că racheta şi-a
încetinit viteza şi că nu va ajunge pe orbită.
Lansarea acestui satelit a fost amânată deja de două ori
în ultima lună.
Problemele tehnice care au afectat tabloul de control de la sol
al rachetei Taurus-XL, alcătuită din patru corpuri, însărcinată cu
transportarea satelitului în spaţiu, au condus la amânarea
lansării, programată iniţial pentru 23 februarie.
Satelitul şi racheta Taurus-XL au fost construite de compania
Orbital Sciences Corp.
Pe lângă satelitul Glory, racheta Taurus-XL ar fi
trebuit să transporte în spaţiu primii nanosateliţi,
incluşi într-un program educaţional iniţiat de NASA. Este vorba de
trei sateliţi minusculi, denumiţi CubeSats, concepuţi şi construiţi
de studenţii de la mai multe universităţi americane.
Satelitul Glory urma să efectueze măsurători ale energiei solare
şi ale radiaţiei solare, începute în urmă cu peste 30 de ani.
Aceste măsurători sunt indispensabile pentru oamenii de ştiinţă,
interesaţi să descifreze misterul principalelor necunoscute în ceea
ce priveşte schimbările de climă.
Satelitul a fost echipat cu două instrumente concepute special
pentru analizarea unor elemente complexe din sistemul climatic
terestru.
Primul dintre acestea se numeşte 'Aerosol Polarimetry Sensor' şi
trebuia să studieze aerosolii care pot influenţa clima terestră,
prin absorbţia sau reflecţia razelor solare şi prin modificarea
norilor şi a volumului de precipitaţii.
Al doilea instrument se numeşte 'Irradiance Monitor' şi urma să
măsoare energia solară absorbită de Terra.
Glory, care urma să fie plasat pe o orbită joasă (la o
altitudine de 704 kilometri), trebuia să se alăture 'flotei' de
sateliţi de observare a Terrei, numită 'Afternoon Constellation'
sau 'A-train'.


0 comentarii:
Trimiteți un comentariu