Simt nevoia ca acum, la fine de an, sa ma adresez Mariei Tale. Legat de anul care trece. Cel care vine, mi-as dori sa nu mai vina, sa trecem direct în 2013. Cu un nou guvern. Cu un nou presedinte.
Tânar si nedat la rele. Dar tu stii ca nu prea am facut politica la acest colt. Poate voi face anul acesta nebun.
Da, am mai bine de doi ani de când aproape zilnic am scris aceasta rubrica. Multi s-au întrebat de ce musai la un tabloid?
Care, cu fetele lui proaste, vulgare, superbe, dar cam goale, e de natura sa blocheze pofta de lectura a unor pudibonzi.
Cititori de elita. Aparent ar avea dreptate. Numai ca e mai greu sa alegi tu publicatia la care scrii. Te alege ea pe tine.
Apoi, fie ca as scrie la România Literara, Figaro sau la Sun ori Click!, eu ramân acelasi. Ma exprim la fel, am aceeasi morala.
Acelasi condei. Oricât ar încerca unii detractori sa puna articolele de fata la "frivole", nu este adevarat.
Eu scriu aici nu ca un mascarici, ci ca un scriitor ce sunt. Ca un doctor în jurnalism. Ce sunt! Am coltul meu si ma exprim.
Putea sa mi se ofere si peretele unei toalete publice, eu tot asa as fi scris. Si as fi semnat cu numele meu.
Da, poate moralizând unele gesturi am zgâriat urechi, dar inspirat de fapta relatata. Nu poti scrie despre o lepra stropid-o cu parfum de lacramioare.
Aici, îmi asum "excesele". Dar, recunosc, uneori ma descopar ca, în lumea asta din în ce mai urâta si diforma, mi-a mai ramas o dâra de omenie, de duiosie, de tandrete fata de tine, citiorule.
Nu pot reprima poetul din mine. Ca sunt! Mai exista sensiblilitate. „Exista nervi", cum spune Sorescu.
Da, nervii lui GS au fost mereu încordati, dusi la tensiuni incandescente, ca sa nu dezamageasca pe Maria Sa, Cititorul. Riscând sa traga niste înjuraturi.
Pentru rai. Si natarai. Caci, daca am scos deja o carte cu scrisorile mele, numita „Epistolar", recunosc: e pistolar Stanca! Dar nu killer.
Nu plin de veninul care ne inunda într-o Românie imunda. Eu trag adesea cu un pistol cu apa. Sfintita. Parfumata. Sau urât mirositoare.
Acum, la fine de an, le urez „victimelor" o moarte atât de usoara, încât sa aiba, alaturi de Maria sa Cititorul nostru, un an bun.
Nu va zic „sa traiti bine!", ca va mint. Doar sanatate si noroc! Pace si fericire!
George Stanca, pamflet
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu